La două luni după ce s-a încoronat regele gimnasticii mondiale, reușind „dubla” de aur la Londra, Marian Drăgulescu a adus, pentru ProSport, povestea celorlalte șase titluri mondiale care îi împodobesc cartea de vizită.
Între două concursuri, la finalul unui an în care a devenit și campion al Germaniei cu clubul KTV Straubenhardt, „Marocanul” și-a adunat cele mai dragi trofee, plasându-le într-o istorie personală, pe care puțini o știu. O poveste de viață, începută la nici 19 ani, când debuta pe scena mondială, la Tianjin, în 1999. O participare care i-a adus prezența în două finale, la bară fixă și la sărituri, la ultimul aparat fiind la un salt de podium, terminând pe locul 4.
„Dubla” de deschidere: Gent
Marian a spart gheața titlurilor mondiale la sol în 2001. Un loc 1 împărțit cu bulgarul Jordan Jovtchev. „Aveam pentru acea perioadă un exercițiu dificil, cu o diagonală cu patru salturi și o rulare. Acum am vreo cinci astfel de diagonale”, râde „Marocanul”. Un prim succes, într-o sală „Flanders Sports Arena” arhiplină: „Era o atmosferă senzațională. Îmi amintesc că într-una din zile s-a oprit curentul în timpul concursului, ceea ce e periculos în gimnastică. Cred însă că mie mi-a purtat noroc”. A doua zi a competiției, a doua finală, sărituri. Încă un aur: „Mă gândeam că la al doilea Mondial o să prind un bronz, nicidecum două medalii de aur”.
Imposibil de pus la sol
Un an mai târziu, la Debrecen, sedus de gustul aurului, Marian visa noi performanțe. Un Mondial cu un format diferit, în care concurau toți sportivii, ca primii 16 să se califice mai departe, rămânând apoi opt, pentru finală. „A fost un concurs interesant, în primele două zile obținusem cel mai mare punctaj la sol. În finală intram ultimul, iar înaintea mea, Deferr Gervasio luase o notă fenomenală, 9,700. Când am văzut, mi s-au înmuiat picioarele, dar m-am mobilizat bine și am luat 9,712”, spune el. Dacă la sol a reușit să își apere titlul, în finala la sărituri nu a avut practic nicio șansă, Li Xiao Peng adjudecându-și aurul. Presiune maximă la Antipozi
După doi ani în care a trebuit să se mulțumească doar cu argintul la sărituri, la CM de la Ananheim (2003), Marian și-a stabilit la Melbourne un nou început. Era primul concurs după ce, cu câteva luni înainte, își anunțase retragerea și plecase să antreneze în SUA. „Marocanul” a revenit în forță, urcând în două finale. Prima zi și primul eșec, locul 4 la sol. „Presiunea era imensă. Trebuia să îmi arăt valoarea, aveam o singură șansă, era totul sau nimic, după ce ratasem aurul la sol. Cred că a fost una dintre cele mai grele medalii ale mele”, explică el. Finala la sărituri i-a rotunjit palmaresul mondial de aur la patru. Eram în 2005. Anul în care Drăgulescu revenea pe scena lumii.
Bis la „dublă”: „Aș fi pariat pe mine”
Aarhus, 2006. Sala „NRGi Arena”. Punctul de unde pornea un nou drum. „Am mers gândindu-mă că e rampa de lansare pentru Olimpiadă. Îmi propusesem ca de acolo să câștig totul până la Beijing”, rememorează el. Două medalii de aur, la sol și sărituri, și istoria de la Gent se repeta. „M-am simțit incredibil. Eram atât de bine pregătit, încât aș fi putut merge să pariez pe mine. Am amintiri frumoase de acolo. De la hotel la sală mergeam cu bicicletele pe care le luam din parcare, introducând un bănuț. Era autobuz, dar trebuia să stai după el”, explică el. Primul pas spre China era făcut. Un an mai târziu, totul se destrăma la CE de la Amsterdam, unde, în finala la sol, a aterizat în cap la o diagonală, fiind diagnosticat cu discopatie cervicală.
Londra 2009, repetiție pentru Londra 2012
După doi ani în care problemele de sănătate s-au succedat, Marian pășea în „O2 Arena” din Londra, hotărât să lase în urmă coșmarul de la Beijing: „Aveam exerciții valoroase, șanse erau, însă era și o mare nesiguranță. De trei ani nu câștigasem nimic, nu mai concurasem de mult și reveneam după opt luni de pauză. Tot ce știam e că muncisem enorm să fiu acolo”. Și pentru a treia oară, după Gent și Aarhus, „Marocanul” își rescrie istoria: aur la sol, aur la sărituri. „După medalia de la sol, mă gândeam că ar putea fi aur și la sărituri. Parcă vedeam celelalte «duble». Cred că aveam o presimțire”, zâmbește el. Un nou vis și o nouă provocare, o punte peste timp, o ștafetă mondială pentru una olimpică. Londra 2012.
Drăgulescu despre titlurile mondiale:
2001 Gent / aur: sol și sărituri.
„O surpriză imensă, nu mă așteptam”
2002 Debrecen / aur: sol.
„A fost greu, extrem de greu”
2005 Melbourne / aur: sărituri.
„Dorința de a demonstra că am valoare”
2006 Aarhus / aur: sol și sărituri.
„Nimic nu mă putea opri, singurele medalii pe care eram sigur că le voi lua”
2009Londra / aur: sol și sărituri.
„Totul se schimbase. O surpriză pentru toți, o certitudine pentru mine că mai am multe de spus”
Am vrut să arăt că în gimnastică performanÂța nu are vârstă Marian Drăgulescu, campion mondial
29 de ani va împlini Marian Drăgulescu pe 18 decembrie
10 ani au trecut de când Marian Drăgulescu a făcut oficial săritura care-i poartă numele
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER